Recenzie: „Cămașa lui" - Augustina Șiman

Titlu: Cămașa lui

Autor: Augustina Șiman

Anul publicării: 2015

Categoria: Proză scurtă

Număr pagini: 160

Editura: Librex 


Descriere:

Povestea titlului „Cămașa lui” este o invitație către ce poate deveni o femeie pe sub cămașa bărbatului, potrivit sau nepotrivit, pe care îl iubește, despre cum „Cămașa lui” poate schimba destinul ei, răsturna tot crezul ei de viață și despre cum o poate reinventa.

Cartea a fost realizată în trei ani și este, în esență o culegere de solilocvii, de texte scurte, care explorează conexiunea dintre femeie și bărbat, la un nivel intim, aproape sacru.

Este o cercetare a modului în care conexiunea evoluează, cronologic, din punct de vedere sentimental: speranță, neîncredere, salvare, trădare și un amalgam de sentimente care nasc conceptul de cuplu, pînă la definirea unei certitudini: există viaţă chiar şi atunci când nu mai există „Cămaşa lui”.


Părerea mea:

Off, ce rău îmi pare că nu pot să înțeleg și să mă afirm așa cum aș fi vrut în privința acestei cărți! Cămașa lui este o proză scurtă, care mie mi-a dat impresia că e mai mult o scrisoare către persoana iubită, în care sentimentele sunt scoase la iveală sub forma unor cuvinte profunde.

De ce am zis că nu am putut să înțeleg pe deplin cartea? Ei bine, aici sunt exprimate sentimentele de dragoste într-un mod mult prea profund încât să fiu capabilă să le înțeleg, având în vedere faptul că „n-am trecut prin dragoste”, cum s-ar zice. Am mai citit cărți de dragoste, însă acolo am reușit să mă identific cu personajele, să asimilez diferite momente cu întâmplări din viața mea și mi s-a întâmplat chiar să mă gândesc la iubirea dintre doi oameni ca la iubirea pe care o port eu familiei mele.


Însă această carte nu mi-a permis acest lucru, nu m-a lăsat să mă identific cu acțiunea în sine, probabil și pentru că aceasta nu prea există. După cum ziceam și mai sus, cartea e mai mult o scrisoare în care sunt înșirate rânduri peste rânduri cu sentimente. Acestea sunt exprimate astfel încât să ne facă să înțelegem că în spatele lor se află două personaje îndrăgostite, însă nu ne sunt prezentate, așadar nu se întâmplă nimic cu ele.

Nu pot să zic că nu-mi plac prozele scurte, pentru că le-am lecturat pe cele ale lui Eric-Emmanuel Schmitt, însă există o mare diferență între cartea de față și operele lui. Nici nu cred că pot să fac o comparație, având în vedere ingeniozitatea și modul în care ne pune Schmitt povestea în față.

Cartea m-a dus cu gândul la „De vorbă cu Emma” (vezi recenzia aici), așa că, dacă aceasta v-a plăcut, cu siguranță o să vă facă cu ochiul și „Cămașa lui”.

De obicei nu-mi place să fiu extrem de subiectivă în recenziile mele, însă aici n-am cum să nu fac acest lucru, având în vedere că am menționat faptul că, nefiind îndrăgostită și nici măcar trecând vreodată prin sentimentul acesta, îmi este greu să mă apropii de carte și să înțeleg semnificația cuvintelor pe care autoarea le-a scris cu atâta patimă. Nu pot să spun că nu este o carte bună, având în vedere că n-am reușit să pătrund în ea și mai ales că este atât de apreciată, însă nu este genul de lectură care îmi place și probabil că o voi citi peste câțiva ani, pentru a vedea cu ce impresie rămân atunci.

Însă, ca și în cazul cărții „De vorbă cu Emma”, mi se pare că este overrated, chiar dacă și eu la început am fost entuziasmată să le am și să le citesc.

Există totuși ceva care mi-a plăcut la această lectură și anume faptul că la sfârșitul acesteia sunt punctate câteva citate care mi s-au părut tare drăguțe:

Dacă o să găsești un bărbat care te iubește cel puțin la jumătate din iubirea necondiționată a tatălui tău față de tine – poți să-l iei de soț.

Să-mi iei visele... doar dacă le-am abandonat, ca să mi le aduci înapoi.

Nu doar cărțile, dar și oamenii trebuie citiți printre rânduri.

Știai, oare, că nu trebuie să-ți dorești să o schimbi?... fiindcă astfel furi șansa cuiva de a o iubi așa cum este.

Viața e ca jocul acela copilăresc „De-a v-ați ascunselea”… când suntem micuți ne ascundem bine-bine și odată crescuți mari ne tot căutăm.

Dumnezeu întotdeauna mi-a adus oamenii potriviți în viață... și indiferent de cât de mult rămâneau: luni, săptămâni, zile sau ani, am învățat de la ei... să iubesc, să iert, să fiu acolo când e nevoie de mine, să primesc și să dăruiesc grijă, să lupt... oameni care plecând, te lasă puțin mai viu, de fiecare dată.

– De ce tot timpul plângi când mă vezi? 
– Fiindcă gheața de pe inimă se topește... 
– ... 
– Și apa care se adună n-are pe unde să se scurgă decât prin ochi...

Recomand cartea persoanelor îndrăgostite, dar și celor care vor să-și inunde sufletul cu fraze calde și pline de tandrețe.

Vă urez lectură plăcută!


Rating:



Dacă vreți să comandați cartea, o găsiți aici, pe site-ul librăriei online Librex.roEu le mulțumesc din suflet pentru ocazia de a citi această carte și vă îndemn să cumpărați cu încredere de la ei și să profitați de faptul că numai pe acest site se găsește cartea!



8 gânduri frumoase:

  1. Nici mie nu imi plac, genul acesta de carti. Foarte frumoase citatele! :) Spor pe mai departe! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Măcar cu câteva citate frumoase m-am ales și eu. :)) O zi frumoasă îți doresc! >:D<

      Ștergere
  2. Nu citesc astfel de carti mi se pare o lectura prea simpla si scurta insa in ultima vreme vad ca sunt foarte cautate si vandute, eu sincer nu inteleg de ce... pentru ca pe mine ma baga in ceata total. Citatele sunt dragute insa nu pot spune ca mi-as dori sa citesc si cartea. Pupici! O seara faina.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact, aceeași părere o am și eu, în ciuda faptului că am citit cărțile astea. Însă, mi se pare că sunt mult prea ridicate în slăvi și că, de fapt, nu sunt cine știe ce. Și ideea cu citatele văd că e foarte căutată acum, gen să se pună citatele mai mari, sau fiecare pe câte o pagină, doar pentru a deveni mai populară cartea (că mna, sunt pline rețelele de socializare cu astfel de poze).
      E totuși bine că le-am încercat, ca să știu pe viitor că nu mai vreau să citesc ceva de genul ăsta. :)) Pupicei, o seară minunată! >:D<

      Ștergere
  3. Da, într-adevăr, aduce puțin gândul la "De vorbă cu Emma". Nu îmi plac astfel de cărți, cel puțin nu în perioada aceasta, cum spui tu, când încă nu am trăit o iubire atât de intensă.
    Lecturi minunate! Pupicei!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, poate peste câțiva ani o voi percepe altfel și o voi putea recomanda cu cel mai mare drag. Bineînețeles, dacă o voi reciti, deși sunt slabe șanse. :)) Spor la citit, o seară frumoasă! :*

      Ștergere
  4. Nici mie nu-mi plac deloc genul ăsta de cărți, însă chiar sunt curioasă în privința acestei cărți, respectiv „De vorbă cu Emma”. Nu știu dacă are sens ce vreau să spun, dar chiar dacă știu că nu sunt genul meu și că nu o să-mi placă, le-aș acorda o șansă doar ca să mă lămuresc și eu de ce sunt atât de overrated și să-mi fac o opinie despre ele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haha, are sens ce zici, pentru că tocmai de asta am vrut și eu să le citesc. Bine, ce-i drept, la "De vorbă cu Emma", am și fost mai curioasă și citatele mi-au plăcut, dar cam atât.
      La "Cămașa lui" a fost mai diferit, că deja am început-o cu scepticism, drept pentru care chiar nu mi-a plăcut. Poate tot așa, câteva citate ce mi-au plăcut.
      Sunt oricum curioasă să văd ce părere o să-ți faci despre ele, poate totuși tu o să te apropii mai mult măcar de "Cămașa lui". Spor la citit!

      Ștergere

Un produs Blogger.