Cum să citești cu drag lecturile impuse de programa școlară #howto

Aoleu, de ce să citesc „Baltagul când pot să citesc ceva care chiar îmi place sau când pot să fac cu totul altceva cu timpul meu? Oh, Doamne, simt că nu se mai termină cartea asta... Cui ar putea să-i placă așa ceva? Pff, „Mara”? Lectură obligatorie, nici măcar nu vreau să mă ating de ea! Literatura română n-are niciun farmec! – elevul român obligat să citească anumite cărți din literatura română.

Cred că fiecare dintre noi a avut un moment în viață când a zis că nu vrea să citească ceea ce impune programa școlară, ori a început cartea respectivă și i s-a părut atât de plictisitoare încât a preferat să doarmă.

Pentru că și eu trec prin faza asta sau, mai bine zis, am trecut, m-am gândit să vin cu câteva alternative care să vă facă să priviți aceste cărți din alte puncte de vedere și să vă facă lectura mai plăcută și mai interesantă:


1. Gândește-te că ai ales tu să citești cartea respectivă și uită pentru câteva momente că e obligatorie!


Faptul că sunt obligatorii lecturile impuse de programa școlară ne influențează, fie că vrem, fie că nu... De-a lungul timpului, elevii și-au format părerea că lecturile propuse de școală sunt plictisitoare, iar această părere s-a transmis și încă se transmite mai departe. Problema este că mulți elevi nu vor să-și formeze propria părere, nu vor să vadă dacă nu cumva ei sunt excepția de la regulă, drept pentru care preferă să fie de acord cu ceilalți.

Eu vă propun următorul lucru: uitați că lectura respectivă este obligatorie! Apucați-vă de ea cu același entuziasm cu care ați începe o carte care așteptați să fie publicată de atâta timp, ori, în cazul în care nu sunteți adepții cititului, apucați-vă de ea cu ideea în cap că veți avea ocazia să vedeți viața și din alte perspective.


2. Acum că ai pornit atât de optimist la drum, încearcă să te transpui în perioada la care se face referire!


Pentru că nici o carte inclusă în programa școlară nu este contemporană, veți da numai de cărți din diferite perioade de timp. Să luăm un exemplu: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – anul publicării: 1930. Încercați să vă sustrageți din prezent și să ajungeți să gustați acea perioadă, căci, vă vine sau nu să credeți, este complet diferită de cea pe care o trăim noi acum. Poate că această carte vi se pare plictisitoare, poate că povestea de dragoste dintre personaje nu vă intrigă în niciun fel. Ei bine, încercați să fiți atenți la fiecare detaliu care v-ar ajuta să înțelegeți cum se comportau oamenii atunci, ce gândire aveau, încercați să vă imaginați cadrul în care se proiectează acțiunea: cum arătau casele, cum arăta o gospodărie îngrijită, ce față aveau babele când ieșeau la poartă.

E interesant să vezi cum trăiau oamenii înainte, iar dacă știți cât de cât cum este viața la țară chiar și în prezent, cred că lectura poate fi și amuzantă din anumite puncte de vedere... Depinde de cum o priviți voi!


3. Bețivii de la cârciumă i-ai observat, babele bârfitoare le-ai identificat, acum încearcă să te duci dincolo de poveste și să înțelegi ce a vrut autorul să transmită!


Mi se pare foarte frumos atunci când citești că poți să-ți acorzi atât timp cât vrei tu în descoperirea personajelor, îți poți pune tot felul de întrebări despre deciziile pe care le-au luat, poți chiar să-ți creezi propriile scenarii în minte, departe fiind de ce a vrut să transmită autorul. Acest lucru cred că l-aș recomanda celor care se plictisesc repede și care vor să-și pună creativitatea la încercare. Însă, dacă vreți să fiți puțin mai profunzi, încercați să analizați fiecare gest al personajelor, încercați să le pătrundeți în minte și să vă întrebați ce le-a determinat să facă anumite acțiuni.

Încercați să vă lipsiți cu totul de prejudecăți și să vedeți și din perspectiva altor oameni viața, căci așa veți reuși să vă înțelegeți mai mult pe voi înșivă, ba chiar să vă răspundeți la anumite întrebări...


4. Bucură-te de cuvintele pur românești!


Eu am început să îndrăgesc cărțile românești numai fiindcă mi se pare că româna e o limbă atât de frumoasă, e o limbă pură, profundă, pasională. Poți să îmi dai și cea mai reușită traducere din lume, că tot româna orginală o să mi se pară mai plină de însemnătate. Bucurați-vă de fiecare descriere în parte, încercați să pătrundeți în tablourile create de autori, nu ezitați să vedeți dincolo de cuvintele afișate în fața voastră.

Într-adevăr, când apar în scriere și tot felul de arhaisme, cititul va deveni mai greoi și mai plictisitor, însă încercați să vă transpuneți atât de bine în acțiune încât să gândiți cu gândirea de atunci și chiar să vorbiți folosind cuvintele de atunci.


5. Gândește-te că vei avea o cultură mai vastă dacă vei citi tu însuți lecturile acelea „fără sens!


În afara faptului că vei reuși să-ți faci eseurile mult mai ușor și vei învăța logic, dacă vei citi tu însuți lecturile respective și nu vei copia totul de pe internet, vei obsera că ele chiar te-au ajutat într-un fel sau altul. Sunt de părere că, oricât de proastă ar fi o carte, tot rămâi cu ceva din ea. Tocmai pentru că o carte ți s-a părut proastă, îți vin tot felul de idei în cap: cum nu vrei să te comporți, de ce nu ești de acord cu o anumită opinie, ce poți să faci ca să oprești oamenii să citească o carte atât de proastă. Dacă o carte pe care tu o consideri proastă îți dă atâtea de gândit, o carte bună, interesantă, îți deschide atât de multe orizonturi încât nu știi cărei întrebări să-i găsești mai repede răspunsul. 

Cu siguranță veți rămâne cu o învățătură din aceste cărți și, mai mult decât atât, nu se știe când cineva aduce în discuție romanul Ion, făcând o glumă despre Ana, iar tu stai să te gândești dacă e vorba de Ana din Povestea lui Harap-Alb sau Ana din Enigma Otiliei. Totuși, zâmbești timid, ca și când tu chiar ai înțeles gluma…



Cred că toată problema în modul în care ne raportăm noi la aceste cărți este faptul că pornim cu niște concepții prestabilite, pornim cu gânduri negative și nu reușim astfel să gustăm și să alegem ce-i mai bun dintr-o carte. Nu uitați că voi sunteți stăpânii cărții, voi sunteți cei care puteți să o priviți din alte perspective și puteți să faceți din cea mai groaznică lectură, una interesantă și poate chiar amuzantă.


Voi ce părere aveți despre acest subiect? Obișnuiți să citiți aceste cărți sau vă feriți de ele?


21 gânduri frumoase:

  1. Cum am ajuns eu sa citesc "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război"?!? In primul rand, am citit.o târziu, cu toate ca " trăia" in biblioteca casei de foaaarte mult timp si am avut câteva tentative eșuate de a o citi! Apoi am descoperit ca pe majoritatea coperților sunt paragrafe din respectivele carti, ori păreri ale unor critici, scriitori sau ale unor oameni simpli! Ei bine, acele "review-uri" m-au facut, sau nu(câteodată), sa vreau sa citesc cartea respectiva. Așadar, si coperțile cărților au rolul si rostul lor! Spor la citit, dragilor si dragelor! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-adevăr, eu mereu citesc ce scrie pe coperta din spate sau pe cea interioară, pentru că acea descriere/acel review mă ajută să-mi dau seama într-o mare măsură dacă mi-ar plăcea sau nu cartea respectivă.

      Spor la citit și ție, mulțumesc de comentariu! ^.^

      Ștergere
  2. foarte bune sugestii. pacat ca profesorii nu ii incurajeaza indeajuns pe elevi, iar sistemul de invatamant nu ofera mai multe variante la lecturile obligatorii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți mulțumesc! Într-adevăr, sistemul de învățământ n-a evoluat în niciun fel. Nu înțeleg de ce nu încearcă să bage în programă și câteva lecturi contemporane; poate de teamă că nu o să mai fie profesori capabili să predea și altceva, dacă s-au obișnuit până acum cu aceleași opere.

      Ștergere
  3. Mi-a plăcut foarte, foarte mult articolul tău :) Sfaturile sunt utile şi cred că am să le pun şi eu în practică, pentru că nu prea îmi plac lecturile obligatorii... Mulţumim pentru articol, Roxi! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumeesc, mă bucur tare mult că ți-a plăcut articolul! Ce-i drept, nici eu nu mă dau în vânt după ele, așa că am unele momente în care trebuie să-mi urmez propriile sfaturi. Sper să-ți fie cu adevărat de ajutor articolul! >:D<

      Ștergere
  4. Eu de câteva zile mă lupt cu „Ultima noapte...” arată superb coperta și interiorul, dar mă omoară povestea... nu pot să citesc, am citite 12 pagini, am încercat toate metodele posibile. mi se pare extrem de greu :))) e prima dată când mi se întâmplă așa ceva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Insista! Începutul e greoi, intr.adevar, dar apoi nu o sa o mai lasi din mana! Eu am citit pe sărite la început si nu mai stiu ce mi.a atras atenția si mi.a stârnit curiozitatea si am vrut sa o citescde la început ca sa inteleg firul povestii! �� repet, insista! Nu o sa iti para rau ��

      Ștergere
    2. Știu sentimentul, dar e greu până intri în poveste. Mie la "Ultima noapte..." chiar mi-a plăcut prima parte și m-a captivat, spre surprinderea mea. Mai ales că îmi place mult stilul lui Petrescu și cred că de asta mi-a fost și mai ușor s-o citesc.

      Într-adevăr, insistă puțin, că s-ar putea să-ți stârnească curiozitatea la un moment dat! Spor la citit! >:D<

      Ștergere
  5. e o problemă cu noi ca popor
    și cu noi ca oameni
    suntem proști pentru că nu știm să ne promovăm valorile
    suntem proști pentru că suntem ignoranți și ne limităm la ce ne place sau ce ni se pare fain
    dacă sunt recunoscătoare școlii, ăsta e și motivul: lecturile obligatorii.
    Cât despre literatură contemporană în școli- nu. Mai multe motive: având în vedere că e limba și literatura română, logic ar fi să se studieze contemporani români. Acum, o mică mare problemă: nu prea avem literatură de calitate (adică una care merită menționată). De asta, cred eu, școala nu actualizează aceste lecturi obligatorii.
    Altă problemă ar fi lipsa de timp. Pentru a parcurge materia e nevoie de câteva ore bune (câteva mai multe). De asta, nu cred că un adaos ar fi favorabil. Bineînțeles, eliminarea unora dintre lecturile obligatorii actuale nici nu intră în discuție. De ce? Pentru că studiem foarte puține opere și așa, fără să „eliminăm”. Dacă mai tăiem din ele, apăi nu se mai numește literatură română, ci haisăfrecămlimbașiliteraturaromână. În plus, cum căcat să studiezi literatura română dacă nu treci prin toate curentele, speciile, genurile, scriitorii, poeții?
    Problema nu e cu literatura, ci cu noi. Cu sistemul și, după cum ai menționat, cu mentalitatea de care pare că nu vrem să scăpăm.
    De ce să citesc Ion? Pentru că ești prost.
    De ce să citesc Enigma Otiliei? Pentru că ești prost.
    De ce să citesc Moromeții? Pentru că ești prost.
    .
    .
    .
    și așa mai departe
    Singura problemă e prostia. Dacă oamenii nu ar fi proști, discuția asta nici nu ar mai exista.
    Eu zic că nici nu mai merită osteneala. Cine are de citit să citească, cine nu- pa.
    Știu că pare că eu sunt cea ignorantă și rea, bla-bla, dar m-am săturat de prostia oamenilor și de comentariile lor de oameni proști. Să învățăm să știm despre ce vorbim și după să vorbim. Asta e și problema noastră: ne dăm cu părerea când nu știm despre ce e vorba, dar măcar suntem foarte tari, avem o părere.
    Scârbă.
    Mi-e scârbă.
    îmi pare rău, doar că nu simt decât scârbă.
    oricum, fain din partea ta că ai venit cu sfaturi, dar eu zic că e degeaba.
    tot proști rămânem.
    am mai multe de spus, dar m-a cuprins prostia.
    pa
    la revedere

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stimabilă domnișoară, salutări!

      Ștergere
    2. De moarte bună sau sinucidere?

      Ștergere
    3. 0751904549 (mă doare în cur dacă vede toată lumea)
      dacă vreți să vorbim, scrieți-mi un mesaj
      aici nu mai răspund
      dacă nu vreți, asta este, înțeleg
      Scuze, Roxi. Nu ştiu cum se face, dar mereu îi bag şi pe ceilalți în căcaturile mele. Apropo, poți să-mi scrii şi tu dacă vrei.
      Mor. Ce am ajuns să fac.
      În momentul de față e mai bine că nu ştiu ce e aia discreție sau ruşine.

      Ștergere
  6. Într-adevăr, e păcat că nu știm să ne promovăm valorile. E clar că totul începe de la percepția noastră asupra lucrurilor și, din păcate, mulți privesc cu ochi răi tot ce înseamnă literatura română, chiar dacă poate nici măcar n-au încercat-o.

    Ai dreptate și în ceea ce privește lecturile contemporane, se găsește rar lectură de calitate în română acum. Mi-ar fi plăcut poate să avem o oră separată de literatură universală, în care să studiem și autori străini, cred că ne-ar fi lărgit și mai mult orizonturile.

    Nu-i nicio problemă în ceea ce privește faza cu nr. de telefon, pe mine chiar mă amuză faptul că mereu voi doi vă "regăsiți" pe blogul meu. :))

    Îți mulțumesc pentru comentariu și pentru faptul că ne-ai împărtășit din gândurile tale! Lecturi frumoase! >:D<

    RăspundețiȘtergere
  7. Niste sfaturi minunate ,sunt in perioada examelor si o sa tin cont

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-aș bucura să-ți fie de folos. Multă baftă la examene! :D

      Ștergere
  8. Well, cred că tocmai mi-ai dat un impuls de a mă apuca sa citesc măcar 2-3 din lecturile pentru anul viitor.. mai sa fie, cine s-ar fi gândit? :))
    Mulțumim, Roxi, pentru sfaturi!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hahaa, ce mă bucur să văd astfel de reacții! Așa, Oni, pune-te pe citit! :))

      Cu mare drag, pupici! >:D<

      Ștergere

Un produs Blogger.