Recenzie: „Diavolul și domnișoara Prym” - Paulo Coelho

Autor: Paulo Coelho
Anul publicării: 2000
Categoria: literatura universală
Număr pagini: 184
Editura: Humanitas
O comunitate devorată de lăcomie, lașitate și frică. Un om persecutat de fantomele trecutului său dureros.
O tânără în căutarea fericirii. Într-o săptămână plină de evenimente, fiecare dintre ei se va confrunta cu întrebări despre viață, moarte și putere și fiecare dintre ei va trebui să-și aleagă propria cale. Vor alege binele, sau raul? Scena acestei lupte extraordinare este îndepărtatul sat Viscos. Sosește un străin, purtând cu el un rucsac în care se afla un caiet și unsprezece lingouri de aur. El vine aici pentru a afla răspunsul la o intrebare care îl chinuie: oamenii, în esență, sunt buni, sau răi?
Întâmpinându-l pe misteriosul străin, întreg satul devine complice la intriga lui sofisticată, care va marca pentru totdeauna viețile locuitorilor. În acest roman uluitor, Paulo Coelho prezintă lupta dintre lumină și întuneric din adâncul fiecărui suflet și mesajul ei pentru viața noastră de zi cu zi: să îndrăznim să ne urmăm visurile, să avem curajul de a fi altfel și să ne stăpânim teama care ne împiedică să trăim cu adevărat.
Diavolul și domnisoara Prym este o poveste încărcată de emoție, în care integritatea ființei umane este supusă unui test cumplit.



Părerea mea:

Fiecare pagină îți dă de gândit, fiecare frază are un iz de mister, fiecare cuvânt pare a fi presărat dintr-un nor de gânduri profunde...

Paulo Coelho m-a surprins cum nu mă așteptam mai tare! I-am plăcut dintotdeauna stilul simplu, dar plin de însemnătate, însă acum m-a lăsat fără cuvinte. Mi-a plăcut atât de mult cartea asta, încât îmi e teamă că ale mele cuvinte nu vor fi îndeajuns de captivante încât să exprime frumusețea acestei lecturi.

O carte bună trebuie să-ți dea de gândit, iar aceasta este fix genul de carte la care citești o pagină și trebuie să stai puțin ca să analizezi ce ai citit și să-ți formezi propria părere, fiind un exercițiu extraordinar pentru minte și suflet.

Povestea îl prezintă pe un străin al cărui nume nu-l știm, ce se afișează într-un mic sat, Viscos, pentru a afla dacă oamenii sunt buni sau răi. Pentru a face acest lucru, o abordează pe domnișoara Prym, pe care o determină să fie interlocutorul ei: va trebui să se ducă în sat și să le spună locuitorilor că vor primi zece lingouri de aur (care îi vor ajuta să-și ducă existența în jur de 30 de ani, fără probleme), dacă unul dintre ei va avea curajul să omoare pe cineva din acel sat. Așadar, sunt puse în balanță onoarea și dorința de a avea un trai mai bun.

Ideea străinului mi s-a părut o adevărată provocare, căci pune în evidență înfățișarea adevărată a oamenilor, faptele pe care sunt capabili să le facă pentru a-și vedea viața împlinită, teama că vor fi pedepsiți și, per total, înfățisează o comunitate care, deși se arată cinstită, e lipsită de principii și de curaj.

Străinul poartă în el niște diavoli ce nu-i dau pace, căci, soția și fetițele lui fiind omorâte de către cineva, încearcă să înțeleagă dacă a fost o capcană a destinului sau oamenii sunt într-adevăr atât de răi încât să comită o faptă de acest gen.

Așa cum am spus la prima noastră întâlnire, istoria unui om este istoria întregii omeniri. Dacă există compasiune, voi înțelege că destinul a fost crud cu mine, dar alteori el poate fi blând cu alții. Asta nu va schimba deloc ceea ce simt, nu-mi va aduce familia înapoi, dar cel puțin voi îndepărta diavolul care se ține scai de mine și-mi anulează speranța.

Pe de altă parte, Prym ilustrează visătoarea care vrea să evadeze, dar care, din frica de necunoscut, a ales să stea pentru atâta timp în zona de confort.

Își dăduse seama că există două lucruri care te împiedă să-ți realizezi visele: gândul că sunt imposibile sau, printr-o bruscă răsturnare a roții norocului, faptul de a le vedea transformându-se în ceva posibil când te aștepți mai puțin. Ei bine, în acest moment apare spaima de un drum care nu știi unde duce, de o viață cu provocări necunoscute, de posibilitatea ca lucrurile cu care suntem obișnuiți să dispară pentru totdeauna.

În carte e ilustrată o luptă continuă între bine și rău. Oare suntem noi atât de buni pe cât ne credem? Ce ne determină să fim lacomi și lipsiți de demnitate? Exista cu adevărat oameni buni? Putem să ne înfrânăm instinctul animalic? Mi-am pus atâtea întrebări pe parcursul acestei cărți, încât cred că aș putea să fac o recenzie formată numai din acestea. M-aș bucura însă să știu că veți citi și voi cartea asta, că vă veți pune și voi propriile întrebări la care, posibil să găsiți răspunsuri sau, dimpotrivă, la care să vă frământați și să dați naștere unor noi întrebări.

Nu are rost să vă povestesc ce se mai întâmplă în carte, căci aș strica tot acest farmec pe care ea-l concentrează încă din prima pagină. Vreau să vă spun însă că această carte este structurată într-un mod excepțional, captivant, e plină de mister și are niște personaje autentice, pe care sunt sigură că nu le voi uita.

Pe lângă străin și domnișoară, apar și diferite personaje secundare, cea care vă va rămâne cu siguranță imprimată în minte fiind bătrâna Berta, o văduvă ce nu face decât să stea în fața porții și să observe tot ce o înconjoară. Unii ar zice că e vrăjitoare, însă ea nu are decât ochii suficient de deschiși încât să observe ce se întâmplă în jur. Privind prin ochii ei, am putut să admir și frumusețea satului Viscos, care are un farmec aparte. Și așa voi rămâne eu cu imaginea unei bătrânici, în fața unei porți, contemplând peisajul din fața ei: câteva case, în spatele cărora se află munții.

Sunt atâtea întrebări și prea puține răspunsuri în această lume, însă Paulo Coelho, cu această carte, cred că vine cu câteva răspunsuri în ceea ce privește ființa umană, acestea fiind îmbrăcate în cuvinte frumoase, pline de profunzime. Vă recomand cu inima deschisă această carte dacă vreți să vă regăsiți sufletul, să înțelegeți mai bine universul în care trăim și să vă teleportați în Viscos, un sătuc lipsit de speranță, și totuși frumos prin peisajele parazidiace, pe care ți le poți imagina cu lux de detalii!

Dacă vă hotărâți să citiți cartea, vă urez lectură plăcută!


Citate:

„Bărbații încearcă o voluptate ciudată să se simtă superiori, fără a ști că de cele mai multe ori se comportă într-un mod absolut previzibil.

A juca rolul de suflet caritabil li se potrive;ște doar celor cărora le e frică să ia vreo atitudine în viață. Totdeauna este mai ușor să crezi în propria ta bunătate decât să-i înfrunți pe ceilalți și să lupți pentru drepturile tale. Totdeauna e mai ușor să-ți auzi o jicnire și să nu răspunzi cu aceeași monedă decât să ai curajul de a te angaja într-o luptă cu cineva mai puternic; totdeauna putem spune că nu ne-am simțit atinși de piatra aruncată în noi și numai noaptea, în singurătate, când soția sau soțul sau prietenul nostru de școală dorm, doar noaptea ne putem plânge în tăcere lașitatea.

„Tragedia survine totdeauna și nimic din ceea ce facem nu poate schimba nici o iotă din răul care ne așteaptă.


Dacă vreți să comandați cartea, o găsiți aici, pe site-ul librăriei online Libris. Eu le mulțumesc din suflet pentru ocazia de a citi această carte minunată și vă îndemn să cumpărați cu încredere de la ei și să profitați de titlurile frumoase pe care le au! 
Rating: 5/5

8 gânduri frumoase:

  1. Frumoasă recenzia! Am și eu cartea în bibliotecă, dar parcă nu prea am fost tentată să o încerc. O păstrez totuși, poate o s-o încerc cândva.
    Am fost cam absentă pe aici, dar mă bucur că încă ești activă pe blog, Roxi. Lectură plăcută și mai aștept recenzii!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți mulțumesc, Angela! Eu îți recomand cu drag cartea, pe mine una m-a făcut să privesc anumite lucruri din alte perspective!

      Nici eu n-am fost prea prezentă pe blog, dar încerc să îmi revin. Multă baftă cu blogul și cu tot ce faci, lecturi frumoase! *.*

      Ștergere
  2. Încă nu am reușit să citesc nimic de Coelho, pentru că sunt păreri contrare legate de scriitura lui. Dar am să îi dau o șansă, având în vedere cuvintele frumoase pe care le-ai folosit ca să descrii cartea :D.
    Te invit la o leapșă distractivă: http://b-daydreamer.blogspot.ro/2017/08/leapsa-mid-year-book-freak-out.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur foarte mult! :D Știu că sunt păreri împărțite despre cărțile lui Coelho și despre stilul lui, însă eu una îl ador.

      Îți mulțumesc pentru invitație, pupicei! *.*

      Ștergere
  3. Ce recenzie minunată! Văd că îți place foarte mult autorul acesta, chiar trebuie să îl încerc și eu. Printre atâtea cărți pe care le-a scris, câteva mi-au atras atenția, mai ales că le-ai făcut și tu recenzie și de atunci îmi tot spuneam că trebuie să ajung să-l lecturez.

    Pare interesantă cartea aceasta și o voi adăuga pe lista de TBR. Mai întâi trebuie să termin câteva cărți de autori români, apoi să mă relaxez cu alte tipuri de cărți.

    Mulțumim pentru recenzie! Spor la lecturi, Roxi! ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți mulțumesc, Daria! Într-adevăr, îmi place foarte mult stilul autorului și fiecare carte de-a lui mă pune pe gânduri.

      Ah, te înțeleg, a început școala.. :))

      Cu drag, lecturi minunate îți doresc! >:D<

      Ștergere
  4. Desi am carti de la Paulo Coelho inca nu am indraznit sa ciresc vreo una, stiu ca scrie chiar bine insa ceva ma opreste. Recenzia ta e foarte ampla si frumoasa iar aceasta carte este printre singurele care imi starnesc interesul asa ca poate va fi urmatoarea mea lectura. Pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-aș bucura să o citești și să-ți placă. Aștept recenzia pe blogul tău, pupicei! *.*

      Ștergere

Un produs Blogger.